Statistica
Total online: 1 Vizitatori: 1 Utilizatori: 0
|
Blog
Principală » 2012 » Februarie » 11 » ROLUL ACTIVITATILOR IN DEZVOLTAREA PRESCOLARULUI.
00:10 ROLUL ACTIVITATILOR IN DEZVOLTAREA PRESCOLARULUI. |
Prescolaritatea este un moment important in dezvoltarea psihosociala a copilului si in pregatirea sa pentru adaptarea si integrarea scolara. Este o etapa de trecere, un punct in care copilul poate realiza progrese, poate acumula abilitati noi sau poate stagna sau chiar regresa.
Activitatile educationale au un caracter variat si isi propun sa atinga mai multe aspecte ale dezvoltarii: cognitiv (dezvoltarea inteligentei), afectiv (dezvoltarea capacitatii de a se exprima emotional), aptitudini, comunicare (dezvoltarea limbajului), motor (manualitate si motricitate). Varietatea ariilor de stimulare se regaseste in activitatile numeroase in care este implicat copilul si isi gaseste utilitatea in masura in care aceste activitati descopera si sprijina inclinatii ale copilului, ii fac placere. Dorinta de a atinge cat mai multe dintre aceste laturi si de stimula copilul in vederea unei evolutii armonioase si echilibrate, determina uneori parintii sau educatorii sa apeleze la o programa incarcata si nediferentiata, sa solicite in exces participarea copilului si sa aiba asteptari inalte.
Succesul in activitati nu se masoara in obtinerea unor performante cantitative, ci in capacitatea de a asimila informatiile si abilitatile pentru a le folosi si in alte situatii similare, pentru a se adapta.
Va propun in continuare sa parcurgem impreuna factorii care contribuie la structurarea unor activitati adecvate dezvoltarii copilului prescolar:
Capacitatea de exprimare – capacitatea de a-si exprima trairile, experientele, de a transpune in cuvinte ceea ce simte, de a da o forma orala emotiilor si situatiilor incarcate de emotii este cea care ajuta copilul sa-si structureze afectele, sa valorifice resursele sale si sa le foloseasca mai tarziu in povestirea orala si in realizarea compunerilor. Activitatile in care copiii invata sa numeasca emotiile, sa le descrie, sa le diferentieze ajuta la dezvoltarea capacitatii de expresie si aparitia fenomenului de empatie, de apropiere fata de ceea ce simte celalalt.
Capacitatea de planificare – copiii percep pana la aceasta varsta actiunile ca fiind concomitente, deodata. Deprinderea de a face un plan presupune intelegerea faptului ca lucrurile se intampla pe rand, intr-o anumita ordine. Structurarea activitatilor si deprinderea momentelor lor, a succesiunii si a etapelor ajuta copilul sa asimileze mai tarziu programul scolar si sa inteleaga modul in care se succed activitatile sale. Jocurile in care copii ilustreaza activitatile si momentele lor, invata sa elaboreze un plan al actiunii, plecand de la programul zilnic (trezit, spalat, mic dejun, mers la gradinita, activitati educationale, pranz, somn, plecare acasa) si pana la momentele mai indepartate (vacante, scoala) dezvolta capacitatea de a interioriza aceasta succesiune si a de anticipa momentul urmator.
Capacitatea de amanare – o data cu intrarea copilului in gradinita, acolo unde exista un program si o modalitate anume de desfasurare a activitatilor, una din abilitatile cele mai importante pe care este nevoie sa le dezvoltam este toleranta la frustrare. Copilul doreste aici si acum, se plictiseste, schimba rapid activitatile, nu este obisnuit sa i se refuze ceva sau sa i se impuna anumite lucruri. Doreste sa se joace, sa manance, sa mearga la toaleta, sa alerge sau sa tipe.
Controlul asupra acestor dorinte si nevoi asigura copilului un program si o mobilizare a atentiei si concentrarii intai pe perioade mai scurte, apoi o data cu trecerea la scolaritate mai lungi, pana la deprinderea unor automatisme care vor inlocui impulsivitatea si nevoia punerii bruste in act.
Dezvoltarea manualitatii – includem aici activitati care se refera la dezvoltarea motricitatii generale, activitati sportive (gimnastica, alergat, jocuri cu mingea), dar mai ales motricitatea fina. Indemanarea copilului si abilitatea de a-si folosi manualitatea sunt deprinderi de baza in invatarea scrisului. Desenul, jocurile de construit sau de lipit, de decupat, manuirea unor unelte sau a unor obiecte mici, toate stimuleaza dezvoltarea acestor abilitati.
Un rol important are aici asimilarea si identificarea componentelor schemei corporale, perceptia propriului corp si diferentierea celuluilalt. Cu cat schema corporala este mai bine conturata, cu atat mai clara este si diferentierea de mediu si de ceilalti. Aceasta diferentiere este necesara pentru dezvoltarea unor relatii.
De asemenea, dezvoltarea sensibilitatii prin contactul direct cu obiectele: cald, rece, greu, cum miroase, ce poti face cu mainile, ce poti tine, ce nu poti apuca, marime si forma. Activitatile de acest gen stabilesc repere ce vor fi utilizate mai tarziu prin prisma experientei concrete.
Orientarea spatio-temporala – reperul spatial si temporal este un bun indicator al adaptarii la mediul inconjurator si al orientarii. Perceperea pozitiilor, a directiilor, recunoasterea spatiilor frecventate, a posibilitatilor de a ajunge dintr-un loc in altul se constituie in repere ale copilului in incercarea sa de a deveni autonom. Astfel, ajunge sa cunoasca adresa de acasa, sa stie unde este gradinita, si mai tarziu sa mearga singur la scoala.
Intuirea principalelor momente ale zilei, a zilelor saptamanii, lunilor, anotimpurilor, intelegerea succesiunii lor asigura interiorizarea programulului zilnic si capacitatea de a anticipa ceea ce urmeaza sa se intample, cand, ce inseamna acum si ce inseamna peste un timp.
Secventele activitatilor zilnice (ieri, azi, maine, inainte, dupa) implicate in jocuri si actiuni ale copilului, structureaza o rutina cotidiana care va facilita planificarea actiunilor copilului si intelegerea notiunii de timp si incadrare in timp, asocierea evenimentelor cu anumite zile si ore, invatarea ceasului.
Dezvoltarea creativitatii – copilul atinge punctual maxim de dezvoltare si de descoperire a creativitatii sale in aceasta perioada a prescolaritatii. Creativitatea, desi pare un dat nativ al copilului, o trasatura naturala si spontana, poate fi de multe ori inhibata sau neluata in seama, nestimulata sau ingradita de anume scheme care par a fi prioritare.
Exista o varietate de activitati care pot sprijini si dezvolta creativitatea, de la activitati artistice sau intelectuale, pana la cele manuale sau cele casnice. Fie ca povesteste foarte frumos, ca picteaza deosebit, ca demonteaza cu mare dexteritate sau inventeaza lucruri noi, toate aceste calitati ale copilului pot fi valorificare in experientele sale de la gradinita si pot consolida aptitudini sau inclinatii.
Scopul nostru nu trebuie sa fie initial obtinerea performantei sau atingerea unor asteptari inalte, ci doar acela de a lasa lucrurile sa se desfasoare firesc, de a lasa copilul sa se bucure si sa descopere ce poate face cu propriile sale forte si idei. PARERILE PSIHOLOGILOR.
|
|
Vizualizări: 2271 |
Adăugat de: soni
| Rating: 0.0/0 |
|
|
